O neurochirurgie mai umană

Bun. Dacă am înlăturat trecutul și viitorul, cu ce rămânem? Cum scăpăm de iluziile prezentului?

În realitate, nu le înlăturăm de tot. Luând din trecut doar antecedentele, simptomele, evoluția și tratamentele care ne luminează prezentul pentru a înțelege boala, fiecare consultație va fi solid ancorată în prezent. Cu atenție, empatie și fără a judeca sau critica, îl ajutăm pe pacientul însuși să-și înțeleagă boala. Iar în final asta îl va ajuta să aleagă conștient între diversele opțiuni de tratament pe care i le vom prezenta, fiind gata oricând să treacă de la una la alta pentru că viitorul nu-l va acapara, oricât de greu ar suferi acum.

Dar…ce înseamnă prezentul? Fiecare pacient este primul și ultimul. Trebuie să-i dedicăm toate energiile și cunoștințele actuale de care dispunem, fără să regresăm la cazuri similare din experiența noastră - oricum, ea ne va dirija din umbră, către ținte terapeutice pe care tot ea ni le șoptește la ureche. În plus, între medic și pacient nu trebuie să se interpună nici o mască, dintre multele pe care ni le “dăruiește” societatea. Medicina bine făcută are acest privilegiu, că îl privește pe om în adâncul lui, fără să-l eticheteze drept bun sau rău. E doar bolnav.

Toate acestea se referă în primul rând la consultație, care, dealtfel, este punctul culminant al întâlnirii pacient-medic în majoritatea specialităților. În cazul nostru, însă, urmează și alte momente-cheie la fel de importante, ele însele umplând prezentul, fiecare când îi vine rândul: pregătirea preoperatorie, operația și îngrijirile postoperatorii pe parcursul recuperării. Dar ele sunt altă istorie…