Cifrele sunt oameni
Trebuie să scăpăm de sub stăpânirea despotică a trecutului, păstrând din el doar ceea ce ne ajută să înțelegem prezentul și ștergând negativismul tuturor suferințelor care ne întunecă judecata.
Da, ne interesează istoricul unei boli: cum și când a debutat, în ce succesiune s-au înlănțuit simptomele și care a fost evoluția ulterioară până în prezent. Dar numai în măsura în care aceste evenimente sunt legate de starea prezentă și ne-o explică: în ultimă instanță, ceea ce contează este tocmai ce a mai rămas din toate acestea în prezent, pentru că aceasta îl/o aduce pe pacient(ă) în fața noastră, ca să ajutăm ca medici. Și fără să ne lăsăm orbiți de ce a avut sau ce a făcut acel pacient în trecut, trebuie să-l percepem cât mai deplin așa cum este el acum, o ființă umană suferindă în toată complexitatea sa.
Da, pacientul/pacienta trebuie să știe câte ceva despre activitatea anterioară a medicului, însă fără să se lase intoxicat(ă) cu cifre sau cu absența lor. Un medic cu zeci de mii de operații la activ poate fi plictisit(ă) sau să aibă o zi mai proastă și să diagnosticheze sau să opereze la un nivel inferior față de altul/alta mai tânăr(ă), care nici nu-și pune data terminării rezidențiatului în Curriculum, de frică să nu pară prea novice. Trebuie să intrăm la consultație cu atenția încordată la maxim pentru a-l (o) vedea și înțelege pe cel sau cea în halat alb și cu curajul de a vedea în medic tot o ființă umană, doar că una mai bine pregătită să înfrunte necazul pe care i-l vom destăinui.
Să refuzăm deci să fim doar niște șiruri de cifre și să devenim persoane, apreciindu-i pe cei din jur cu aceeași măsură. Să acceptăm în sfârșit că nu ne putem cunoaște interlocutorul doar în virtutea trecutului său/ei (sau și mai rău, din spusele altora mai mult sau mai puțin calificați), ci numai după ce vom împărtăși suficient prezent pe care să-l percepem cu intensitatea și profunzimea adecvată - adică o consultație într-adevăr exigentă din ambele puncte de vedere, urmată eventual de o operație și îngrijirile perioperatorii, cu tot alaiul lor de ocazii de a se cunoaște reciproc.
