CE ESTE
Stenoză înseamnă îngustare: încet și progresiv, coloana vertebrală îmbătrânește ca orice altă parte a corpului nostru. Oasele, discurile, ligamentele și micile încheieturi care o compun se deteriorează și traversează reparații succesive, pe măsura uzurii pe care le-o provocăm. Rezultatul final al acestor reparări cumulative este îngroșarea lor, ceea ce le răpește bună parte din mobilitate, făcând însă un troc prețios cu stabilitatea, care ne ajută nespus de mult în lupta cu diversele dureri de coloană pe care le vom fi suferit de-a lungul vieții. Însă în același timp, aceste structuri îngroșate lasă tot mai puțin loc de trecere pentru nervii care se strecoară printre ele, îngustând pur și simplu feluritele canale și orificii prin care tranzitează aceștia.
În imagine: Am putea medita asupra reacției coloanei vertebrale umane la trecerea Timpului, imaginând-o ca fiind superb stilizată în creația genialului Brâncuși.
DE CE SE PRODUCE
Până aici toate bune, aceste fenomene avansează inexorabil în fiecare dintre noi și la majoritatea persoanelor trecute de 60 de ani urmările lor vor fi vizibile prin investigații de imagistică cum ar fi radiografiile, tomografiile computerizate sau rezonanțele magnetice de coloană lombară. Însă nu avem de-a face cu o boală și nu avem de căutat un tratament eficace decât atunci când, într-unul sau mai multe puncte ale unei coloane care îmbătrânește dinamic, aceste degradări și reparații osteo-ligamentare fie provoacă ele însele inflamații și dureri persistente pentru că propriul nostru corp nu le dă de cap, fie impietează asupra funcționării corecte și nedureroase a nervilor cozii de cal, cei pe care de fapt ar trebui să-i protejeze și menajeze necondiționat.
În imagine: Reprezentare schematică a două vertebre lombare împreună cu discul intervertebral, capsulele articulare interfațetare și ligamentul galben care le leagă, indicând cele 3 culoare îngustate în diversele forme topografice ale stenozei de canal lombar și mecanismul/structura responsabilă: CC-Canalul central; RL-Recesul lateral; FIV-Foramenul intervertebral (Gaura de conjugare); 1-Îngustarea spațiului discal; 2-Protruzie discală; 3-Osteofite („Ciocuri”); 4-Hipertrofie fațetară; 5-Hipertrofia ligamentului galben. Alte structuri din imagine: CV-Corpul vertebral; DIV-Discul intervertebral; PV-Pediculul vertebral; LV-Lama vertebrală; AT-Apofiza transversă; AAS-Apofiza articulară superioară; AAI-Apofiza articulară inferioară; AS-Apofiza spinoasă.
CUM SE PRODUCE
Mecanismele intime care stau la baza acestor alterări au început să fie elucidate, un scenariu plauzibil constând în următoarea succesiune de fenomene: pierderea de proteoglicani în nucleul pulpos al discului, deshidratarea acestuia cu scăderea înălțimii lui, supraîncărcarea articulațiilor fațetare cu erodarea cartilajului articular, producția de citokine inflamatorii în aceste articulații, stress oxidativ urmat de inflamație și fibroză excesivă în ligamentele galbene, îngreunarea circulației LCR (lichidul cefalo-rahidian) prin canalul lombar, a microcirculației sanguine și a fluxului axoplasmic în nervii cozii de cal.
În imagine: Aceleași structuri din imaginea precedentă, împreună cu nervii afectați, punctele de conflict și topografia alterărilor fiziopatologice: 1-Stenoză de reces lateral prin osteofitoză; 2-Stenoză de canal central prin hipertrofia ligamentului galben; 3, 4, 5-Stenoză foraminală prin: 3-Osteofitoză a corpului vertebral, 4-Protruzie discală și 5-Hipertrofie fațetară. Înlănțuirea mecanismelor fundamentale: A-Pierdere proteoglicani și B-Deshidratarea nucleului pulpos; C-Supraîncărcare, D-Eroziune cartilaj și E-Eliberare citokine în fațeta articulară; F-Stress oxidativ și G-Fibroză în ligamentul galben; H-Blocajul LCR, I-Îngreunarea microcirculației și J-Încetinirea fluxului axoplasmic în nervii cozii de cal.
Toate aceste anomalii sunt mai mult sau mai puțin dinamice, variind în funcție de poziția și mișcările coloanei lombare, element foarte important de avut în vedere atât în evaluarea, cât și în tratamentul acestor pacienți.