Europa

Când Europa era abia un proiect pe cale de a se înfiripa, am găsit oameni generoși care credeau în ea și îi dădeau viață, știind că doar noi înșine, europenii, putem sfinți locurile. Profesorul Andries Bosch din Amsterdam și asistenta pensionară Val Russell din Londra, împreună cu prietenele ei Valerie și Olive, mi-au arătat fața triumfătoare (și binevoitoare) a neurochirurgiei, care în acea vreme se tăvălea pe holurile Spitalului Bagdasar-Arseni, gemând în chinurile prefacerilor tranziției. Interesant, la Spitalul “Atkinson Morley” din Londra aveam să-l cunosc personal pe Henry Marsh, neurochirurg celebru mai târziu pentru producțiile lui literare și filmografice. După câțiva ani, aveam să-mi reiau periplul european în Poitiers și Tours, aducându-mi scurta și umila contribuție la munca febrilă a echipelor profesorilor Dominique Lapierre și Michel Jan. Nu doar aceste stagii mi-au deschis ochii, ci și cele câteva cursuri de înalt nivel la care mi-am permis să asist și nu pe degeaba, pentru că așa am învățat până unde mi se pot înălța visele, dacă le dau aripi cuvenite: chiar dacă am petrecut acolo doar câteva zile, Bologna, Valencia, Tübingen și Madrid ocupă locuri speciale în sufletul și mintea mea pentru cele deprinse acolo în materie de tehnici chirurgicale, adăugându-se excelentelor oportunități pe care mi le-au oferit diversele cursuri din Barcelona și Londra de-a lungul anilor.